Ruptura tendonului bicepsului poate fi parţială sau totală.
Ruptura parţială. În acest caz bicepsul poate să se contracte și să mobilizeze antebrațul.
Ruptura completă. Contracțiile bicepsului nu mobilizează antebrațul. Tendonului distal al bicepsului este detaşat de os.
În majoritatea cazurilor, rupturile tendonului distal al bicepsului sunt complete. Aceasta înseamnă că întreagul mușchi este detaşat de os şi deplasat spre umăr. Ruptura tendonului distal al bicepsului este la fel de frecventă atât la braţul dominant cât şi la cel non-dominant.
Alți muşchii ai braţului pot substitui acțiunea tendonului distal, de obicei rezultând în mişcare deplină şi funcţie rezonabilă. Fără intervenţie chirurgicală, braţul accidentat va avea o scădere de 30% - 40% a forței, în principal în cazul supinației antebraţului.
Cauze
Cauza principală a rupturii tendonului distal al bicepsului este accidentarea. Aceste rupturi sunt rareori asociate cu alte afecţiuni medicale.
Accidentările tendonului distal al bicepsului apar de obicei atunci când cotul este forţat în extensie împotriva rezistenţei. Este mai puţin obişnuit să lezeze acest tendon atunci când cotul este forţat fiind flectat împotriva unei rezistențe.
Factori de risc
Bărbaţii în vârstă de 30 de ani sau mai în vârstă, sunt cel mai expuși rupturilor tendunului distal al bicepsului.
Factori de risc suplimentari pentru ruptura tendonul distal al bicepsului includ:
Fumatul. Nicotina poate afecta nutriţia tendon.
Corticosteroizii. Utilizarea corticosteroizilor slăbește musculară și tendonele.
Simptomele
Ruptura tendonului distal al bicepsului poate provoca prin contracție deplasarea mușchilui spre umăr. Vânătăile la nivelul cotului sunt de asemenea comune.
Adesea se aude un pocnet în momentul rupturii. Durerea este severă la început, dar poate să dispară după o săptămână sau două. Alte simptome includ:
- inflamarea părții anterioare a cotului
- vânătăi la nivelul cotului şi antebraţului
- forță scăzută în flexia antebrațului pe braț
- forță scăzută sau incapacitatea de a realiza supinația
Tratamentul
Tratamentul nonchirurgical
Tratamentul nonchirurgical poate fi luat în considerare în cazul pacienţilor în vârstă şi inactivi, sau care au probleme medicale care presupun riscuri crescute prin intervenție chirurgicală.
Tendonul ar trebui să fie vindecat după primele 2-3 săptămâni de la accident. După această perioadă, muşchiul şi tendonul începe să se cicatrizeze şi să se scurteze.
Tratamentul chirurgical
Medicii folosesc mai multe proceduri pentru reataşarea tendonul bicepsului. Unii medici preferă să utilizeze două incizii, în timp ce alții doar o incizie. Există argumente pro şi contra pentru fiecare abordare.
Uneori tendonul este ataşat cu cusături prin găuri în os. Alte ori, sunt folosite implanturi metalice mici pentru a ataşa tendon la os.
Recuperarea
Imediat după operație, braţul va fi imobilizat în ghips sau atelă.
Medicul vă va prescrie fizio-kinetoterapie pentru a vă ajuta să recâştigați mobilitatea şi forța.
Treptat vor fi adăugate programului de recuperare exerciţii cu rezistenţă, cum ar fi contracția uşoară a bicepsului sau exerciții folosind benzi elastice.
Având în vedere că tendonul bicepsului se vindecă complet în 2-3 luni, este important ca în aceste luni să reduceți solicitarea tendonului în activitățile desfășurate.
Activitățile zilnice pot fi reluate imediat după intervenția chirurgicală. Dar activitățile care necesită forță ar trebui evitate pentru mai multe luni.
Deşi este un proces lent, respectarea planului de reabilitare este cel mai important factor în recuperare și revenire la activităţile desfășurate anterior accidentării.
