Reeducarea senzorială

Reeducare senzorială este un program terapeutic ce folosește stimularea senzorială pentru a ajuta pacienţi cu tulburări senzoriale în recuperarea senzitivității în zona afectată şi îi învață să se adapteze.

Scopul reeducării

În urma accidentelor vasculare cerebrale sau alte accidente, reeducarea senzorială ajută pacienții cu diferite forme de tulburări senzoriale să-și recâștige funcția, să se adapteze la schimbarea abilităţilor.

Măsuri de precauţie

Nu sunt contraindicații referitoare strict la afecțiunea senzorială. Doar în cazul unor boli coexistente care pot contraindica electrostimularea cum ar fi tromboflebita, pacemaker, tulburări de ritm cardiac, inflamaţie sau infecţie locală, sau cancer.

Atenție sporită la aplicarea sau expunerea la rece/cald, sau electrostimularea zonelor afectate, pentru a evita apariția arsurilor sau a altor sitații neplăcute din cauza incapacităţii pacientului de a simţi simptome care pot indica temperaturi periculoase sau intensitatea stimulării.

Un istoric medical amănunțit și o examinare ar trebui să fie efectuată şi orice condiţii coexistente remarcate şi luate în considerare în timpul tratamentului. Pacientul trebuie să fie educat şi monitorizat pentru a preveni avansarea afecțiunii și apariția altor afecțiuni.

Reeducarea senzorială foloseşte o varietate de metode şi tehnici de reabilitare, terapeutice, educaţionale pentru a ajuta recuperea sensibilității fine, de discriminare, şi a capacității de a efectua alte sarcini implicate în activităţile de zi cu zi şi de la muncă. Pe lângă pierderea reală de sensibilitate şi a capacității funcţionale apar și parestezii (senzaţii anormale), cum ar fi amorţeală, furnicături, senzaţie de arsură.

Cauze posibile ale deficienţei senzoriale sunt lezarea nervilor, chirurgia reparatiorie a nervilor, accident vascular cerebral, anevrism, alte forme de leziuni ale sistemului nervos şi afectări ale nervului date de diabet zaharat.

Tehnicile de recuperare senzorială sunt utilizate pentru a stimula receptorii senzoriali şi căile lor. Unele forme de stimulare utilizate includ electrostimularea, stimularea cutanată cu suprafețe cu textură variată şi utilizarea de instrumente special adaptate stimulării. Alte proceduri şi modalităţile care pot fi utilizate includ masaj, vibraţii, presiune, forme de biofeedback, diferite forme de mișcare şi de stimulare tactilă, sau alte activităţi care necesită atenţia la simţuri. Reeducarea senzorială poat fi făcută în moduri indirecte, ca parte a unui program terapeutic mai amplu, mai degrabă decât un tratament independent, distinct.

În plus faţă de pierderea de sensibilitate tactilă şi de incapacitatea de a diferenția cald/rece, texturi, forme, şi alte tipuri de stimulare cutanată, pierderile legate de alte simţuri pot fi, de asemenea, abordate.

O altă afecțiune care poate fi tratată prin reeducare senzorială este hipersensibilitatea, o afecțiune în care pacientul reacționează excesiv la forme uşoare de stimulare.

Printre obiectivele reeducării senzoriale se află restabilirea de căi neuronale şi răspunsul la stimuli, în scopul de a restaura percepţia senzorială a pacientului. Creşterea stimulului şi a activității ajută la regenerarea nervilor şi la creşterea lor. În plus, conexiunile neuronale neutilizate anterior pot fi antrenate în preluarea căilor deteriorate.


Pregătirea

Pacientul va fi intervievat şi examinat de către terapeut pentru a determina tipurile şi gradul de deficienţă senzorială. Se va alcătui un program de reabilitare în acord cu nevoile pacientului, abilităţile, şi obiectivele sale.


Ingrijire
Pacienţii pot reveni în urma reabilitării pentru o reevaluare, urmărindu-se nivelul la care acesta a ajuns, observarea evoluției sale.


Complicaţiile
Terapeutul trebuie să fie atent la eventuale complicatii legate de condiţiile de primare şi cele coexistente. Diagnosticând atent, planificând tratamentului, şi de monitorizând, complicaţiile ar trebui să fie minime.


Rezultatele
Pacientul ar trebui să fie ajutat să-şi recapete sensibilitatea şi funcţiile conexe, cum ar fi discriminarea a două puncte şi recunoaşterea obiectelor.

În cazul în care recuperarea sensibilității nu este posibilă în tototalitate, pacientul trebuie să înveţe să se adapteze. Pentru aceasta sunt tot felul de instrumente care vin în ajutorul pacientului pentu a putea fi independent.