Contractura Dupuytren este o afecţiune destul de comună a degetelor. Cel mai frecvent afectează degetul inelar sau degetul mic, unilateral sau bilateral. Deşi cauza exactă nu este cunoscută, ea apare cel mai des la vârsta mijlocie și este considerată a fi de natură genetică.
Această contractură este de 7 ori mai frecvent întâlnită la bărbați decât la femei.
Poate să apară brusc, dar cel mai frecvent are un progres lent. Nu sunt prezente simptome până după vârsta de 40 de ani.
Afecțiunea are debutul în țesutul conjunctiv al fasciei palmare. Țesutul se îngroasă, şi se contractă, forțând degetul să se îndoaie spre palmă. Pe măsură ce contractura apropie tot mai mult degetul de palmă, mobilitatea degetului scade putând afecta întreaga mână. În stadii incipiente pot fi folosite atele pentru a păstra degetul drept, dar afecțiunea va continua să progreseze. În stadiile avansate, intervenția chirurgicală este necesară pentru a elibera sau îndepărta țesutul cicatrizat contractat, astfel încât degetul să redevină funcţional. După operație, o atelă este de obicei necesară pentru o perioadă scurtă de timp pentru a menține degetul în extensie; este necesară fizio-kinetoterapia pentru a preveni contractura de la revenire, cu toate acestea, în aproximativ 10% din cazuri apar contracturi ulterioare.
Tratamentul contracturii Dupuytren
Există două tipuri de tratament pentru contractura Dupuytren: chirurgicale și non-chirurgicale. În funcție de căt este de avansată afecțiunea se va stabili care este cel mai bun tratament.
Non-chirurgical:
În general, atâta timp cât puteţi să extindeți degetele afectate nu aveţi nevoie de intervenţie chirurgicală. În primele etape ale acestei tulburări se recomandată efectuarea de examinări frecvente. Tratamentul de obicei constă într-o atelă care ţine degetul în extensie. Această atela este, de obicei purtată pe timp de noapte.
Chirurgical:
În stadiile avansate, de obicei, atunci când se formează 30 de grade de flexie în articulația metacarpo-falangiană sau există flexie interfalangiană, intervenția chirurgicală este recomandată. Uneori, grefele de piele pot anula contractura, dar contractura poate să reapară.
Scopul interventiei chirurgicale este de a elimina legăturile fibroase dintre fascia palmară şi ţesuturile din jurul acesteia, anulând astfel contractura. În urma operației degetul ar trebui să poată fi readus la normal. În cazul în care fascia palmară este mai implicată, astfel încât mai mult de un deget este îndoit, poate fi nevoie să se elimine întreaga aponevroză.
Reabilitarea contracturii Dupuytren
Dupa operație va nevoie să luați legătura cu un ergoterapeut sau un kinetoterapeut. Fizioterapia este necesară pentru a menţine şi a creşte mobilitatea și forța mâinii. Fizioterapia dupa operatie este foarte importantă în prevenirea creării de țesut cicatricial, împiedicând revenirea de contracturi. Dacă intervenţia chirurgicală este necesară, pentru ca operația să fie cu succes trebuie să recuperare.
Îngrijirea pe termen lung a mâinii cu contractură Dupuytren
Eliminarea în întregime a fasciei palmare dă de obicei un rezultat foarte bun. Acest tratament este de multe ori permanent, dar succesul operației este dependent de recuperarea necesară în urma operației.
Contractura Dupuytren nu este o afecțiune care să pună viaţa în pericol. Este important de stiut că nodulii sunt aproape întotdeauna limitați la mână. Noduli nu sunt canceroși și nu vor deveni cancer. Controalele regulate și urmarea sfaturilor medicului ar trebui să fie în măsură să limiteze problemele cauzate de această afecțiune. Tratamentul chirurgical va fi în cele din urmă necesar pentru a elibera şi pentru a preveni contractura. Tratamentul chirurgical poate provoca unele dezavantaje minore, dar acestea sunt reduse față de incapacitatea cauzată de contractura Dupuytren.
